duminică, 5 septembrie 2010
O prietenie uitata
Uneori stau si ma gandesc cat de frumos a fost...imi dadea curaj.ma'ntarea "fata mergi inainte o sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte".Mi'a fost alaturi zile bune si nopti grele cand plangeam din despartiri sau barfe rele. Ma alinta.ma rasfata cat se poate dar imi dadea si "pumni" sa ma trezesc la realitate. Acum vad a venit si randul meu sa am grija de ea asa cum a avut ea mereu.si nu pot Doamne mainile'mi sunt legate.nu pot sa fac sa o trezesc la realitate.sa pot sa'i spun ca viata e nedreapta sa uite de tot ce a fost ca'i fata despteapta.ca merita tot ce e mai bun.trecutul e trecut viitorul conteaza acum. Daca as putea sa'i spun: "Hai ca putem s'o luam de la capat.sa dam peste amintiri asa doar in treacat.ca astazi cazi.te ridici.maine'ti trece.sa ii amintesc ca unde's doi puterea creste.ca impreuna trecem peste tot.ca o prietenie trece si prin foc."
vineri, 2 aprilie 2010
Finaluri
Era o seara de vara, cand cu ai tai erai pe afara. Ai intalnit-o si ai privit-o ca pe o prada usoara. Nu era prina oara. Se intamplase deja destul de des. Stia ca majoritatea dintre ele sunt pe interes. Ai privit-o zambit si ai abordat-o gandind ca e la fel ca restu care sti ce pretind. In schimb felul ei de-a fi, atat de diferita, te-a facut s-o placi era chiar deosebita. Cand te regaseai in ea fara ca asta sa depinda. De faptul ca ochii ei era cea mai clara oglinda. Si nu-ti venea sa crezi ca iti era teama sa te apropi, toata viata ai fost inconjurat numai de scorpi. Era mereu unde erai si tu, mereu cu tine. Si tot ce facea, facea mereu ca tie sa-ti fie bine. Indiferent de problema ta n-o vedeai ca plange. Ba chiar iti spunea ca trebuie sa crezi in ingeri.
Incercai sa te ti tare, dar singur iti dovedeai ca erau mai trsite zilele in care n-o vedeai. Fiindca in zilele toride de la soare incins n-o pierdeai din ochii nici cand erai cu ochii inchisi. te intelegea cand greseai nu era nevoie sa te scuzi si iti spunea exact vorbe pe care vroiai sa le auzi. Erau mereu cu calmitate iesita din comun, iti vorbea doar despre ingeri si ce inseamna sa fi bun.
Parinti ei s-au despartit fiindca tac-su era un las. Si acum ea trebuia sa plece ceva timp intr-un alt oras. Trecand peste toate tentatiile legate de tine a hotarat sa faca asta ca in final sa va fie bine. Impreuna ati hotarat sa ve vedeti saptamanal pana cand avea sa fie data sentinta in tribunal. Iar in final dupa mai putin de-o luna sa fiti din nou nedespartiti zi de zi impreuna.
Venise noaptea dinaintea aniversarii ei. Gandeai sa-i faci o surpriza caci acum stiai ce vrei. Aveai de gand s-o chemi sa-i spui ceea ce simti, chiar daca si in oglinda o spuneai printre dinti. Ai pus un prieten s-o anunte in mod brutal ca ai avut un accident grav si acum esti la spital. A trezit-o din somn ea nu stia daca a fost vis. A incercat sa te sune, dar aveai telefonul inchis. Atunci ea speriata vazand ca nu-i de bine s-a urcat in masina si-a pornit rapid spre tine. Afara ploua torential, ea conducea demential, calcand pedala maxim, plangand in ultimul hal. Cu ochii inlacrimati si cu mana pe telefon n-a observat ca furtuna doborase-n drum un pom. A pierdut controlul si0a iesit din decor, s-a rasturnat si s-a oprit intr-o gradina cu flori.
Au gasit-o in zori inconjurata de flori, dar sufletul ei se ridicase la nori. Tu o asteptai sa vina caci asa a promis, dar acum ea era cea cu telefonul inchis. Si-apoi lumea si timpul ti s-au oprit in priviri in momentul in care seara ai vazut-o la stiri. Ramas fara aer, voci in cap iti urlau. Ea acum era moarta si parinti plangeau. Simteai ca vrei sa mori, simteai ca iti ajunge, insa unul ca tine niciodata nu plange. Te simteai vinovat si patat pe maini cu sange, chiar daca limita e in ceruri sa n-o spui unui inger.
"Chiar daca limita e in ceruri sa n-o spui unui inger." Asa se termina povestea ta si sti c-ajunge.
Sa primesti o veste intr-o dimineata care sa te lase marcat pe viata. Incercai sa treci peste, ea trecuse in nefiinta. In oglinda acum te priveai cu umilinta. Cu bunastiinta ti-ai dat singur sentinta. Nejudecat de oameni, ci de propria constiinta. Vroiai sa ibtorci timpul odata cu gandurile, cand pe umar iti statea si intre voi scanduriele. N-aveai curaj sa spui ce s-a intamplat si nimeni nu stia de ce in noapte a plecat. Ai incercat sa afli de ce n-au resuscitat-o, de ce n-au ajuns mai repede, de ce n-au ajutat-o. Iar doctorul te-a executat ca un calau cand ti-a spus ca-n ea crestea copilul tau.
De parxa n-ar fi fost de-ajuns primul soc, te simteai de parca in tine n-aveai loc. N-aveai servici, nu rezistai, nu te tineau, prieteni ii aveai aproape doar cand te-acuzau. Incepuse-si sa furi, sa vinzi, faceai bani grei, dar amarul nu se inneca in ei. Drogul preparat ziua te-anestezia, dar ajungeai acas', plageai si mai spargeai ceva. Mai trageai ceva, dar tot n-avea efect. Acelas om trist in mediul lui infect, acelas om care iesea seara. Pe cand era vreo 12, parasind scara cu drogu-n sange si orbit de ploaie, cu apa murdara curgand pe el siroaie mergand pe bulevard de ganduri bulversat s-a aruncat in fata unei masini si-a cazut lat.
Intins pe strada ai deschis ochii, nu stiai daca spre ceruri te apropii, nu puteai sa-ntorci capul sau sa misti ceva, simteai cum ploaia te elibera. Ai auzit o portiera si cum cineva iesea cu pasi grabiti in apa ploii alerga. Ai intors privirea-n sus prin ploaia grea, era o fata si un nou-nascut cu ea...
Incercai sa te ti tare, dar singur iti dovedeai ca erau mai trsite zilele in care n-o vedeai. Fiindca in zilele toride de la soare incins n-o pierdeai din ochii nici cand erai cu ochii inchisi. te intelegea cand greseai nu era nevoie sa te scuzi si iti spunea exact vorbe pe care vroiai sa le auzi. Erau mereu cu calmitate iesita din comun, iti vorbea doar despre ingeri si ce inseamna sa fi bun.
Parinti ei s-au despartit fiindca tac-su era un las. Si acum ea trebuia sa plece ceva timp intr-un alt oras. Trecand peste toate tentatiile legate de tine a hotarat sa faca asta ca in final sa va fie bine. Impreuna ati hotarat sa ve vedeti saptamanal pana cand avea sa fie data sentinta in tribunal. Iar in final dupa mai putin de-o luna sa fiti din nou nedespartiti zi de zi impreuna.
Venise noaptea dinaintea aniversarii ei. Gandeai sa-i faci o surpriza caci acum stiai ce vrei. Aveai de gand s-o chemi sa-i spui ceea ce simti, chiar daca si in oglinda o spuneai printre dinti. Ai pus un prieten s-o anunte in mod brutal ca ai avut un accident grav si acum esti la spital. A trezit-o din somn ea nu stia daca a fost vis. A incercat sa te sune, dar aveai telefonul inchis. Atunci ea speriata vazand ca nu-i de bine s-a urcat in masina si-a pornit rapid spre tine. Afara ploua torential, ea conducea demential, calcand pedala maxim, plangand in ultimul hal. Cu ochii inlacrimati si cu mana pe telefon n-a observat ca furtuna doborase-n drum un pom. A pierdut controlul si0a iesit din decor, s-a rasturnat si s-a oprit intr-o gradina cu flori.
Au gasit-o in zori inconjurata de flori, dar sufletul ei se ridicase la nori. Tu o asteptai sa vina caci asa a promis, dar acum ea era cea cu telefonul inchis. Si-apoi lumea si timpul ti s-au oprit in priviri in momentul in care seara ai vazut-o la stiri. Ramas fara aer, voci in cap iti urlau. Ea acum era moarta si parinti plangeau. Simteai ca vrei sa mori, simteai ca iti ajunge, insa unul ca tine niciodata nu plange. Te simteai vinovat si patat pe maini cu sange, chiar daca limita e in ceruri sa n-o spui unui inger.
"Chiar daca limita e in ceruri sa n-o spui unui inger." Asa se termina povestea ta si sti c-ajunge.
Sa primesti o veste intr-o dimineata care sa te lase marcat pe viata. Incercai sa treci peste, ea trecuse in nefiinta. In oglinda acum te priveai cu umilinta. Cu bunastiinta ti-ai dat singur sentinta. Nejudecat de oameni, ci de propria constiinta. Vroiai sa ibtorci timpul odata cu gandurile, cand pe umar iti statea si intre voi scanduriele. N-aveai curaj sa spui ce s-a intamplat si nimeni nu stia de ce in noapte a plecat. Ai incercat sa afli de ce n-au resuscitat-o, de ce n-au ajuns mai repede, de ce n-au ajutat-o. Iar doctorul te-a executat ca un calau cand ti-a spus ca-n ea crestea copilul tau.
De parxa n-ar fi fost de-ajuns primul soc, te simteai de parca in tine n-aveai loc. N-aveai servici, nu rezistai, nu te tineau, prieteni ii aveai aproape doar cand te-acuzau. Incepuse-si sa furi, sa vinzi, faceai bani grei, dar amarul nu se inneca in ei. Drogul preparat ziua te-anestezia, dar ajungeai acas', plageai si mai spargeai ceva. Mai trageai ceva, dar tot n-avea efect. Acelas om trist in mediul lui infect, acelas om care iesea seara. Pe cand era vreo 12, parasind scara cu drogu-n sange si orbit de ploaie, cu apa murdara curgand pe el siroaie mergand pe bulevard de ganduri bulversat s-a aruncat in fata unei masini si-a cazut lat.
Intins pe strada ai deschis ochii, nu stiai daca spre ceruri te apropii, nu puteai sa-ntorci capul sau sa misti ceva, simteai cum ploaia te elibera. Ai auzit o portiera si cum cineva iesea cu pasi grabiti in apa ploii alerga. Ai intors privirea-n sus prin ploaia grea, era o fata si un nou-nascut cu ea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)